Alte tipuri de activități permise în rezervație

• Silvicultura şi exploatarea lemnului
  

Pădurile din lunca Dunării  se găsesc pe grindurile înalte şi sunt reprezentate de zăvoaie de salcie, de plopi şi zăvoaie de specii în amestec. În mare parte au fost înlocuite cu plantaţii de plopi negri hibrizi de mare productivitate şi de interes economic.

Pădurile din delta fluvială se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe ale Dunării, dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea şi sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie, care ocupă părţile mai joase şi plopişuri sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte.

Pădurile din delta fluvio-marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluviatiă. Aici se găsesc arborete naturale, pe grindurile Letea, Caraorman şi în luncile braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe, precum şi plantaţii (plantaţii cu plopi negri hibrizi şi sălcii), dar şi unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio-marine de pe grindurile Sărăturile. Pe suprafeţe restrânse, datorită diferenţierilor morfologice (dune şi depresiuni interdune) şi ecologice, pe grindurile Letea şi Caraorman, în repartiţia vegetaţiei sunt caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă psamofilă şi chiar halofilă.

Fondul forestier este constituit din totalitatea suprafeţelor pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi şi a suprafeţelor care servesc nevoilor de cultură, producţie şi administraţie silvică.

Din punct de vedere ecologic şi economic, pădurile din Rezervaţie au, preponderent, funcţie de protecţie (73% din suprafaţă) funcţia de producţie fiind reprezentată mai puţin (27% din suprafaţă). În ceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este producerea de masă lemnoasă, iar pe plan secundar ciupercile, plantele medicinale, vânatul şi altele. Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială.

Economia forestieră absoarbe o mică parte din forţa de muncă disponibilă în Rezervaţie. Creşterea gradului de ocupare a populaţiei în acest domeniu se mai poate face prin promovarea unor activităţi tradiţionale (împletituri din nuiele de răchită, etc.).

Pornind de la conceptul că pădurea ca fenomen natural şi ca producătoare de resurse economice este o parte a mediului, silvicultura este o activitate de ecologie aplicată.

Principalul produs al pădurilor îl constituie lemnul. Acesta se concretizează prin tăierea creşterilor anuale ale pădurilor sub formă de posibilitate. Această posibilitate este reprezentată, pentru pădurile din Rezervaţie de specii diverse de esenţă tare (5%) şi specii de esenţă moale (95%).

• Recoltarea stufului

Preocuparea  de recoltare  a  stufului , a  papurei  şi  a  altor  plante  însoţitoare, sunt  îndeletniciri  vechi  pentru  locuitorii  din  Delta  Dunării  şi din  zonele limitrofe.
Stuful  a  fost  folosit  intens  în  economia  casnică  rurală  în  cele  mai  diverse  scopuri: ca  material  de  construcţii, combustibil  şi  furaj  pentru  animale (în  prima  perioadă  de  vegetaţie).

Folosirea  stufului  în  lucrări  de  construcţii  nu  s-a  redus  numai  la  perimetrul  deltei  şi  al  zonelor  adiacente;  el  a  fost  folosit  în  întreaga  ţară  şi  chiar  în  străinătate, mai  ales  ca  suport  pentru  lucrări  de  finisare  a  clădirilor.

Stuful este recoltat pentru biomasă deoarece este o specie spontană ce produce o biomasă anuală fără nevoia de a se fertiliza artificial. Creşterea  stufului este stimulată de recoltarea acestuia în timpul iernii când stuful este uscat, timp în care stuful poate fi şi ars pentru igienizare în eventualitatea  recoltării în anul următor.

Stuful se foloseşte în mod tradiţional ca sursă de energie de către localnici dar există un potenţial mare de a folosi această resursă în producerea de energie.
Alternative de folosire a stufului sunt reprezentate de:
- producerea de împletituri
- confecţionarea de fascine pentru protecţia digurilor.
- construcţia de garduri
- ca material izolator în construcţia tavanelor şi pereţilor clădirilor, fiind un material ieftin şi asigură o izolaţie termică bună.

Stufărişurile îndeosebi cele situate pe soluri cu portanţă bună sunt păşunate de animalele domestice (bovine) îndeosebi primăvara când stuful este în primele faze de creştere.
Păşunatul stufului pe suprafeţele care nu sunt destinate recoltării trebuie să fie o practică admisă, prin păşunat diversitatea floristică crescând. Localnicii recoltează de asemeni stuful tânăr pentru furajarea animalelor pe parcursul iernii.

• Activitatea de vânătoare

Resursa cinegetică a Rezervaţiei este reprezentată de speciile care formează fauna de interes vânătoresc, într-o structură care este rezultatul unei evoluţii îndelungate, datorită şi schimbărilor de mediu şi a influenţei omului. Urmare acestei situaţii s-au înregistrat scăderea efectivelor unor specii şi chiar dispariţia unor specii.

Activitatea de valorificare a speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic s-a încadrat, în ultimii ani, în limitele impuse de condiţiile ecologice specifice fiecărui an. Situaţiile deosebite înregistrate în ultimii ani, din punct de vedere climatic şi hidrologic (nivele ridicate ale Dunării pe perioade prelungite, alternanţe între perioadele cu nivele foarte ridicate şi cele nivele foarte scăzute, temperaturi estivale foarte ridicate, etc.) au făcut ca dezvoltarea speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic să fie afectată prin perturbarea cuibăritului şi să impună măsuri specifice.

Au fost introduse restricţii în ceea ce priveşte lungimea sezoanele de vânătoare, în cea mai mare parte a cazurilor stabilindu-se amânarea deschiderii sezoanelor sau chair interzicerea.