Rezervaţia Biosferei - Delta Dunarii            



Coordonate ARBDD


820243 - Tulcea, Romania
Str. PORTULUI 34A
O.P.3 C.P. 32

Tel. centrala:
+40 240 51 89 24
+40 240 51 89 25
Tel. secretariat:
+40 240 51 89 45
Fax: +40 240 51 89 75
e-mail: arbdd@ddbra.ro

CertificareISO

Înfiinţare

Odată cu declararea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (1990) a fost înfiinţată şi instituţia pentru administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes naţional al Rezervaţiei, precum şi pentru refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geografice de pe teritoriul RBDD - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD).

Detalii...



Populaţie

  1. Patrimoniul cultural al populaţiei din RBDD
  2. Distribuţia populaţiei pe teritoriul RBDD
  3. Activităţi tradiţionale
  4. Structura etnică a populaţiei

Patrimoniul cultural al populaţiei din RBDD

Prin bogăţiile sale naturale şi poziţia sa geografică, Delta Dunării cu relieful său variat şi roditor, cu clima sa văratică şi cu diversitatea de bogăţii naturale, a atras prezenţa omului.
Pentru timpurile preistorice, vestigiile arheologice sunt singurele izvoare care ne vorbesc de vechimea şi formele de cultură şi civilizaţie ale omului care a trăit aici. Tot litoralul de la Sinoie şi până la insula Popina din nordul lacului Razim a fost vatra de formare şi evoluţie a civilizaţiei neolitice de tip Hamangia (azi Baia) – 5000- 3000 a.Chr. Figurinele de lut ce aparţin acestei culturi sunt exprimări ale unei vieţi spirituale cotidiene, iar cele două statui de lut, cunoscute cu numele de “Gânditorul” şi “Femeia şezând”, reprezintă familia pereche şi sunt considerate capodopere ale artei neolitice universale.

Fortificaţiile cu şanturi şi valuri de pământ de pe promontoriile de la Sinoie, Enisala, Babadag, Tulcea şi Somova, etc. şi movilele răzleţe de-a lungul fluviului sau pe creasta colinelor de la Dunăre la Razim, sunt vestigiile rămase din organizarea comunităţilor din epoca civilizaţiei fierului (1200- 500 a.Chr.).

Tezaurul princiar descoperit într-un astfel de mormânt tumular la Agighiol, la care se alătură bogatele necropole de la Murighiol şi Enisala, ca şi marea cetate de refugiu de la Beştepe, sunt documente şi afirmări ale unei civilizaţii sedentare creată de autohtoni geţi, după cum i-am cunoscut din izvoarele greceşti, sau daci, după cele romane.

Urcând spre nord descoperim un mare centru economic în perioada romană, oraşul Halmyris (azi Murighiol). După Dinogeţia (de pe insula Bisericuţa din satul Garvăn), Halmyris este cel mai cunoscut din punct de vedere arheologic dintre toate cetăţile: Salsovia (Mahmudia), Talamonium (Nufăru), Aegyssus (Tulcea), Noviodunum (Isaccea), sau altele al căror nume s-a pierdut în timp, cum sunt cetăţile romane de la Enisala, cea de pe dealul Parcheşului, etc.

Portulanele şi hărţile genoveze, ca şi izvoarele bizantine, vorbesc foarte mult de pescuitul şi de comerţul cu tot felul de produse în sec. X- XV în porturile dunărene la Solina (Sulina de azi), Licostoma (Periprava), Vicina (ipoteze incerte asupra vetrei sale).
Războaiele ruso-turceşti din sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea, ca şi administraţia rusească în Delta Dunării de până la 1856 au distrus tot ce-a putut exista aici din perioada existenţei Dobrogei la Ţara Românească şi la Moldova şi mai ales din perioada stăpânirii turceşti.

Cele două mari centre comerciale din inima Deltei Dunării: Chilia şi Sulina, au renăscut după războiul Crimeei. În perioada de la 1856 şi până la 1940, Sulina a cunoscut o dezvoltare economică, urbanistică şi spirituală, nu atât prin amploare, cît mai ales printr-un specific care a reuşit să o individualizeze între toate oraşele dunărene din ţara noastră. Din toată zestrea sa spirituală şi urbană, astăzi mai dăinuie câteva clădiri, în frunte cu Palatul Comisiei Europene a Dunării, farurile ei vechi şi noi, iar bisericile şi cimitirul său îi dau cu prisosinţă imaginea oraşului cosmopolit de altădată.

Distribuţia populaţiei pe teritoriul RBDD

La sfârşitul secolului XIX în Delta Dunării locuiau circa 12.000 locuitori, iar în preajma celui de al doilea război mondial (1940) în Delta Dunării erau circa 14.000 de locuitori.
Pe teritoriul rezervaţiei sunt în prezent: 25 aşezări umane (un oraş - Sulina) cu o populaţie de 14 583 locuitori în 2002, din care 68.5% în localităţile rurale şi 31.5% în Sulina.

Aceste localităţi sunt concentrate în cea mai mare parte în lungul braţelor Dunării şi ocupă suprafeţe reduse de teren din cauza suprafeţelor mici de terenuri neinundabile existente.
Densitatea populaţiei este de circa 3,5 locuitori/km2, raportată la suprafaţa continentală a rezervaţiei.
Populaţia activă din rezervaţie este de circa 35,3% având un grad de ocupare de cca 81.4% repartizat diferenţiat pe activităţi:

  • pescuit şi piscicultură (15,3%),
  • agricultură şi silvicultură (29%),
  • industrie, construcţii, comerţ, prestări servicii (15,7%),
  • turism, transporturi, comunicaţii (15,4%),
  • sănătate (1,9%),
  • învăţământ, educaţie, cultură (5,7%),
  • administraţie publică (13,5%)
  • alte activităţi (3,6%).

Rata şomajului este de 18,6% şi este neuniform distribuită în localităţile rezervaţiei.

Activităţi tradiţionale

Din cele mai vechi timpuri, pescuitul a constituit principala ocupaţie a locuitorilor din Delta Dunării. Deşi astăzi resursa piscicolă a cunoscut un regres, pescuitul este în continuare principala preocupare. Localităţile unde pescuitul reprezintă principala activitate a locuitorilor sunt: Crişan, Mila 23, Gorgova şi Sfântu Gheorghe.

Cea de-a doua ocupaţie principală a locuitorilor Deltei o constituie creşterea animalelor, care dintr-o activitate temporară (transhumanţa) a devenit o preocupare permanentă la sfârşitul secolului XIX. Localităţi cu tradiţie în creşterea animalelor sunt: Letea, Periprava, C.A.Rosetti, Sfiştofca şi Caraorman
Agricultura tradiţională a fost practicată mai ales în zonele cu suprafeţe mari de teren arabil: Chilia, Pardina, Plaur, Sălceni, Ceatalchioi şi Pătlăgeanca, formate din soluri aluviale de pe grindurile fluviatile cu risc mic de inundare.

Din cauza solurilor sărace (nisipoase), agricultura a cunoscut o mai mică dezvoltare pe grindurile marine Letea şi Caraorman.
După 1960, pescuitul şi agricultura au cunoscut modificări prin intensificarea exploatării stufului (mai târziu abandonate), amenajări piscicole, mari incinte agricole şi silvice.

Structura etnică a populaţiei

Structura etnică a populaţiei, conform datelor recensământului din 2002, era:

Români: 12 666 persoane (87%)
Ruşi, Lipoveni: 1 438 persoane (10%)
Ucraineni: 299 persoane (2%)
Alte etnii: (1%)

  • Rromi: 69 persoane
  • Greci: 63 persoane
  • Turci: 17 persoane
  • Unguri: 12 persoane
  • Bulgari: 3 persoane
  • Germani: 2 persoane
  • Armeni: 2 persoane
  • Alte naţionalităţi: 12 .

» sus în pagină

 

   

Copyright © 2007 Rezervatia Biosferei - Delta Dunarii. Toate drepturile rezervate.    
despre noi | relatii cu publicul | constientizare si educatie | reglementare-autorizare | dezvoltare - program de investitii | gestiunea deseurilor | relatii internationale | localizare | dunarea | prezentare generala | biodiversitate | populatie | galerie foto | informatii publice | mediatizari | forme de turism pe teritoriul RBDD | reguli de desfasurare a turismului in RBDD | centre de informare si educatie ecologica | trasee turistice | societati de turism | adrese utile | contact
webdesignagency.ro