Rezervaţia Biosferei - Delta Dunarii            



Coordonate ARBDD


820243 - Tulcea, Romania
Str. PORTULUI 34A
O.P.3 C.P. 32

Tel. centrala:
+40 240 51 89 24
+40 240 51 89 25
Tel. secretariat:
+40 240 51 89 45
Fax: +40 240 51 89 75
e-mail: arbdd@ddbra.ro

CertificareISO

Înfiinţare

Odată cu declararea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (1990) a fost înfiinţată şi instituţia pentru administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes naţional al Rezervaţiei, precum şi pentru refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geografice de pe teritoriul RBDD - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD).

Detalii...



PREZENTARE GENERALĂ

Valoare universală

• Unica deltă din lume, declarată rezervaţie a biosferei
• An de constituire: 1990
• Suprafaţa 580000 ha - 2,5 % din suprafaţa României ( Locul 22 între deltele lumii şi locul 3 în Europa, după Volga şi Kuban)
• Una dintre cele mai mari zone umede din lume - ca habitat al păsărilor de apă
• Cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe planetă
• Un muzeu viu al biodiversităţii, 30 tipuri de ecosisteme
• O bancă de gene naturală, de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal

Valoarea universală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută prin includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei (1990), în cadrul Programului “OMUL ŞI BIOSFERA”(MAB) lansat de UNESCO.
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută în septembrie 1991, ca Zonă umedă de importanţă internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă- Convenţia RAMSAR
Valoarea de patrimoniu natural universal a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută prin includerea acesteia în Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural, în decembrie 1990.
Valoarea patrimoniului natural şi eficienţa planului de management ecologic aplicat în teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au fost recunoscute prin acordarea în anul 2000 a Diplomei Europene pentru arii protejate (reînnoită în 2005).

includerea RBDD împreună cu Rezervaţia Biosferei Dunărea din Ucraina în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei transfrontieră România – Ucraina 1999

Geneza Deltei Dunării

La capătul unui drum ce depăşeşte 2840 km colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafaţă acoperă mai mult de 8% din suprafaţa Europei, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent construieşte la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 16000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume, cunoscută şi ca una dintre marile zone umede ale planetei.

Actuala configuraţie morfohidrografică a Deltei Dunării este rezultatul interacţiunii dintre fluviu şi mare în perioada Holocenului. La începutul Holocenului, când nivelul mării a crescut până aproximativ la nivelul actual, exista aşa-numitul golf al Dunării. La gura acestui golf, între promontoriul Jibrieni, la nord şi promontoriul Murighiol-Dunavăţ la sud, s-a format cordonul iniţial Letea-Caraorman. Materialul aluvionar a fost transportat de curenţii marini de-a lungul ţărmului dintr-o zonă situată la nord, la gurile Nistrului, Bugului şi Niprului.

Cel mai vechi braţ al Dunării, braţul Sf. Gheorghe, curgea în mare printr-un pasaj situat în capătul sudic al grindului Letea-Caraorman dezvoltând prima deltă a Dunării: Delta Sf. Gheorghe I.
Cel de-al doilea braţ al Dunării, Sulina s-a dezvoltat odată cu blocarea prin aluvionare a braţului Sf. Gheorghe. Braţul Sulina a preluat un flux din ce în ce mai mare de sedimente şi a început să-şi formeze propriul edificiu deltaic: Delta Sulina.

În acelaşi timp, în partea sudică a zonei s-a format o mică deltă secundară Delta Coşnei datorită braţului secundar Dunavăţ. Delta Sulina a fost treptat erodată, în timp ce braţul Chilia, la nord şi Sf. Gheorghe, la sud şi-au construit propriile lor delte: Delta Chilia şi Delta Sf. Gheorghe II. Aceste două delte sunt formate din material sedimentar dunărean în timp ce materialul transportat de curentul litoral se acumulează la nord de braţul Chilia şi constituie formaţiunea Jibrieni.
Aspectul morfologic actual al Deltei Dunării se datorează ultimei ridicări a nivelului Mării Negre, care a creat condiţiile unei puternice aluvionări având drept consecinţe meandrări şi ramificaţii ale braţelor principale.

Unităţi fizico-geografice componente

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

Unităţi fizico- geografice componente:

• Delta Dunării
• Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii
• Sectorul Isaccea- Tulcea cu zona inundabilă
• Sărăturile Murighiol - Plopu
• Complexul lagunar Razim- Sinoie
• Litoralul Mării Negre de la Braţul Chilia până la Capul Midia
• Apele maritime interioare şi marea teritorială, până la izobata de 20 m

Delta Dunării

Conform literaturii de specialitate (Gâştescu, 1989), Delta Dunării reprezintă teritoriul cuprins între prima bifurcaţie a Dunării (Ceatalul Chiliei), mărginit la est de litoralul Mării Negre, la nord de braţul Chilia şi la sud de complexul lacustru Razim Sinoie.

Delta Dunării propriu-zisă este cea mai mare componentă a rezervaţiei şi are o suprafaţă totală de circa 4178 km2, din care cea mai mare parte se găseşte pe teritoriul României, adica 3510 km2, reprezentând circa 82%, restul fiind situată pe partea stângă a braţului Chilia, inclusiv delta secundară a acestuia, în Ucraina.

Ţinând cont de geneză, hipsometrie, relaţiile hidrice dintre braţele Dunării şi zonele interioare, diferenţierile climatice şi variaţia peisagistică, în Delta Dunării se pot distinge două mari sectoare - delta fluviatilă şi delta fluvio-maritimă.

Delta fluvială reprezintă partea cea mai veche din spaţiul deltaic, ce s-a format într-un fost golf al Dunării. Principala sa caracteristică e suprafaţa relativ mare a grindurilor fluviale, în timp ce ariile depresionare sunt mai mici şi cu multe lacuri (deasemenea de mici dimensiuni), aflate într-un grad înaintat de colmatare.

Delta fluvio-maritimă se desfăşoară între aliniamentul grindurilor maritime Letea - Caraorman - Crasnicol în vest şi ţărmul mării în est. Ea cuprinde, pe lângă grindurile maritime Letea, Caraorman şi Sărăturile un important complex lacustru (Roşu - Puiu) şi suferă modificări importante la contactul cu Marea Neagră.

Complexul lagunar Razim-Sinoie

A doua componentă a rezervaţiei, este situată în sudul Deltei Dunării şi ocupă o suprafaţă totală de circa 1145 km2, din care suprafaţa lacurilor este de 863 km2. Cea mai mare parte a complexului o constituie zona depresionară (vechiul golf Halmyris) ocupată iniţial de apele mării şi care a fost compartimentată ulterior, prin formare de cordoane şi grinduri.
În ultimile decenii complexul a suferit foarte mari modificări datorită acţiunii umane, fiind transformat în rezervor de apă dulce pentru alimentarea sistemelor de irigaţii amenajate în jurul complexului.

Dunărea maritimă

Este o altă componentă deltaică dispusă între Ceatalul Ismail şi limita vestică a rezervaţiei – Cotul Pisicii, între milele Mm43 – Mm 74.

Zona inundabilă Isaccea-Tulcea

Este situată în amonte de municipiul Tulcea. Zona are aspectul unei depresiuni şi constituie un sector de luncă neîndiguit, fapt ce determină ca în timpul apelor mari de primăvară să fie inundat, alimentând lacurile şi zonele mlăştinoase acoperite cu stuf şi plaur.

Zona Sărături-Murighiol

Lacul Sărături, situat pe terasa Dunării, are o lungime de 2 km şi o lăţime de 500 m. Apele lacului sunt puternic salinizate, caracterizate prin marea bogăţie de zooplancton şi fitoplancton.

Clima

Clima Deltei Dunării se încadrează în climatul temperat-continental cu influenţe pontice.
Regimul termic (temperatura aerului) are valori moderate cu o uşoară creştere de la vest spre est.
Cantitatea mare de căldură este dată de durata medie anuală de strălucire a soarelui care este de cca. 2.300-2.500 ore, iar radiaţia solară globală însumează anual 125- 135 kcal/cm2, fiind printre cele mai mari din ţară.

Zonare funcţională:

zone strict protejate 18 zone ce ocupă o suprafaţă totală de 50 600 ha (8,7% din suprafaţa rezervaţiei). Acestea sunt protejate în mod obligatoriu şi reprezintă eşantioane foarte puţin deranjate, reprezentative pentru ecosistemele naturale, terestre şi acvatice din rezervaţie;

zonele tampon au fost stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie integrală. Ele ocupă o suprafaţă totală de 223 300 ha (38,5% din suprafaţa rezervaţiei) şi au fost desemnate pentru atenuarea impactului antropic asupra zonelor protejate.

zonele economice acoperă o suprafaţă totală de 306 100 ha (52,8% din suprafaţa rezervaţiei). Ele cuprind terenuri aflate în regim liber de inundaţie, terenuri îndiguite pentru folosinţă agricolă, piscicolă şi silvică şi terenuri pe care sunt amplasate aşezări umane.

Zonele de reconstrucţie ecologică sunt suprafeţe de teren în cadrul cărora Administraţia Rezervaţiei desfăşoară activităţi de refacere a echilibrului ecologic şi de renaturare a zonei afectate, folosind mijloace tehnice şi tehnologii adecvate.

Descriere Zone strict protejate :

1. ROŞCA- BUHAIOVA ( 9 625 ha) 2. PĂDUREA LETEA ( 2 825 ha)
3. RĂDUCU ( 2 500 ha ) 4. NEBUNU ( 115 ha )
5. VĂTAFU -LUNGULEŢ ( 1 625 ha) 6. PĂDUREA CARAORMAN (2250ha)
7. SĂRĂTURI MURIGHIOL ( 87 ha) 8. ARINIŞUL ERENCIUC ( 50 ha )
9. INSULA POPINA ( 98 ha ) 10. SACALIN ZĂTOANE ( 21 410 ha)
11. PERITEAŞCA- LEAHOVA (4125ha) 12. CAPUL DOLOŞMAN ( 125 ha )
13. GRINDUL LUPILOR ( 2 075 ha ) 14. ISTRIA - SINOIE ( 400 ha )
15. GRINDUL CHITUC ( 2 300 ha ) 16. ROTUNDU ( 228 ha )
17. POTCOAVA ( 625 ha ) 18. BELCIUG ( 110 ha )

ROŞCA- BUHAIOVA ( 9625 ha )

Zona include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru delta fluvială (plauri plutitori şi fixaţi, mlaştini stuficole, lacuri, grinduri fluviale, gârle naturale, terenuri inundabile, zăvoaie de sălcii, etc.).
Fauna prezintă o remarcabilă diversitate, fiind reprezentată de mamifere: vidra (Lutra lutra), nurca (Mustela lutreola), hermelina (Mustela erminea), bizamul (Ondathra zibethica), câinele enot, vulpea, mistreţul, şi păsări: prezenţa celei mai mari colonii de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) din Europa, a coloniilor mixte de ardeidae, majoritatea speciilor de anatidae şi paseriforme caracteristice deltei precum şi de nevertebrate.

Aceeaşi bogată diversitate este prezentă şi sub aspectul lumii vegetale. Bazinele acvatice stagnante sunt invadate de specii de nufăr (alb şi galben), piciorul cocoşului, Hydrocharis morsus ranae, Limnanthemum, Trapa natans, Stratiotes aloides. În apele sărace în nitraţi din unele japşe sau ochiuri de apă dintre plauri apar plantele carnivore Utricularia vulgaris şi Aldrovanda vesiculosa. În stufărişurile compacte se întâlnesc specii ca: Dryopteris thelipteris, Solanum dulcamara, Euphorbia palustris, specii de Carex, dar şi specii rare cum ar fi Acorus calamus sau Calla palustris.

PĂDUREA LETEA ( 2 825 ha )

Pădurea, care se dezvoltă în spaţiul interdunelor sub forma unor fâşii late de 10-250 m (hasmacuri) despărţite de spinările dunelor, este alcătuită, în principal, din: stejarul de luncă (Quercus robur), stejarul brumăriu (Q. pedunculiflora), plopul alb (Populus alba), plopul negru (P. nigra), frasinul de luncă (Fraxinus angustifolia), frasinul de baltă (F. pallisiae), părul (Pyrus pyraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) şi foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completată de un subarboret bogat (Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, Cornus mas, C. sanguinea, Rhamnus frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris, s.a.).

O caracteristică a zonei o constituie abundenţa plantelor căţărătoare (Periploca graeca, Hedera helix, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba) care conferă pădurii un aspect subtropical. În covorul vegetal se întâlnesc şi alte specii rare: volbura de nisip (Convolvulus persicus), brânduşa de nisip (Merendera sobolifera) şi cârcel (Ephedra dystachia).

Fauna este reprezentată de codalb (Haliaeetus albicilla), şoimuleţ de seară (Falco vespertinus), pupăza (Upupa epops), dumbrăveanca (Coracias garrulus), câteva rarităţi herpetologice (Eremias arguta, Vipera ursinii renardi) şi cca. 1600 specii de entomofaună identificate până în prezent.

LACUL RĂDUCU ( 2 500 ha )

Zona cuprinde lacuri cu apă dulce alimentate din ultimul braţ al marelui "M", situate într-o zonă tipică de dezvoltare a grindurilor fluvio-marine dintre Chilia şi Sulina. Bazinele acvatice sunt înconjurate de grinduri marine cu soluri sărace, mobile sau slab fixate cu Elymus sabulosus, Carex ligerica şi Agropyrum elongatum; pajişti stepizate cu Salix rosmarinifolia şi Euphorbia palustris sau arii depresionare cu apă temporară caracterizate de tufe cu Juncus gerardii.
Ghiolurile Răducu şi Răduculeţ găzduiesc o ihtiofaună specifică zonei, bine reprezentată şi protejată prin izolarea bazinelor respective.

LACUL NEBUNU ( 115 ha )

Lacul Nebunu şi împrejurimile sale reprezintă o zonă lacustră de mică întindere, caracteristică deltei fluviale ce găzduieşte biocenoze specifice, adaptate la amplitudini mari ale undei de viitură. Sunt asigurate în această zonă condiţii bune de cuibărit pentru anatidae şi pentru hrana limicolelor în lunile de vară.
Datorită izolării sale, lacul asigură condiţii optime de reproducere şi creştere pentru ihtiofauna specifică lacurilor de întindere redusă şi adâncime mică.

VĂTAFU -LUNGULEŢ ( 1 625 ha )

Cuprinde forme diverse de relief: grinduri, japşe, depresiuni, formaţiuni de plauri plutitori şi fixaţi, pajişti halofile şi este caracterizată, în principal, prin existenţa biocenozelor adaptate la condiţiile de viaţă eurihaline.

Complexul de lacuri şi grinduri fluvio-marine reprezintă un important loc de cuibărit pentru stârcul pitic şi cormoranul mic, în colonii mixte de ardeidae.

PĂDUREA CARAORMAN (2250ha)

Zona cuprinde cele mai dezvoltate şi reprezentative dune denudate din deltă şi pădurea Caraorman, dezvoltată îndeosebi în partea sudică a grindului.
Alături de un variat arboret de luncă format din plop, frasin şi stejar se poate întălni subarboret de zălog, Salix, Tamarix, etc. Extremitatea sudică a pădurii păstrează exemplare monumentale de stejari cu circumferinţa între 4,20 -4,70 m.
Asociaţiile vegetale găzduiesc animale nevertebrate (îndeosebi insecte) şi vertebrate (mamifere). Ca avifaună, în pădure se întâlneşte vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) şi corbul (Corvus corax).

SĂRĂTURI MURIGHIOL (87 ha)

Apele lacului Sărături Murighiol sunt puternic salinizate de tip cloruro- sulfatic, fiind caracterizate prin marea diversitate a zoo- şi fitoplanctonului.
Complexul salmastru găzduieşte colonii de sternidae, aici cuibărind şi piciorongul (Himantopus himantopus), împreună cu cioc–întors(Recurvirostra avosetta), raţa cu ciuf (Netta rufina) şi prundăraşul de sărătură (Charadrius alexandrinus). În timpul iernii, îngheţul tardiv al luciului de apă determină o mare concentrare a limicolelor care găsesc aici adăpost şi hrană abundentă.

ARINIŞUL ERENCIUC ( 50 ha)

Această zonă este singura zonă forestieră din deltă în care arinul negru (Alnus glutinosa) se dezvoltă compact.
În ariniş uneori cuibăreşte vulturul codalb (Haliaeetus albicilla).

INSULA POPINA ( 98 ha )

Insula Popina reprezintă un loc de popas important pentru păsările migratoare şi de cuibărit pentru călifarul alb (Tadorna tadorna). Primăvara, în această zonă se pot întâlni păsări de mlaştină, păsări de pădure: privighetoarea roşcată (Luscinia megarhynchos), ciocârlia de Bărăgan (Melanocorypha calandra) etc.
Fauna de nevertebrate cuprinde rarităţi ca păianjenul veninos "văduva neagră" (Lactrodectus tredecimguttatus) şi miriapodul gigant (Scolopendra cingulata).

SACALIN ZĂTOANE ( 21 410 ha)

Lacurile oferă condiţii ideale pentru cuibăritul lebedei mute şi pentru hrana speciilor limicole, abundente şi pe insula Sacalin unde se află şi cea mai mare colonie de chire de mare (Sterna sandvicensis).
Atât luciile de apă cât şi grindurile şi plaja litorală sunt locuri de maximă concentraţie a ornitofaunei în timpul migraţiei de primăvară-toamnă. Insula Sacalin reprezintă zona cea mai importantă de cuibărit, premigraţie si migraţie, un cartier de iernare important, iar o serie de circa 30 de specii cuibăresc aici.

PERITEAŞCA- LEAHOVA (4125 ha)

Caracteristice sunt biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindurilor, pe nisipurile scăldate de apele mării sau ale lacului Razim precum şi biocenozele adaptate la variaţii mari ale salinităţii.
Este o zonă predilectă pentru cuibăritul speciilor limicole, a călifarilor (Insula Bisericuţa) ca şi a laridaelor şi sternidaelor (grinduri halofile) constituind un important refugiu de popas şi hrănire pentru oaspeţii de iarnă. De asemenea, este refugiul preferat în timpul migraţiei diurne pentru populaţia de gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis).

CAPUL DOLOŞMAN ( 125 ha )

Zona este importantă pentru conservarea vegetaţiei xerofite, pentru cuibăritul drepnelei negre (Apus apus), pietrarul negru (Oenanthe pleschanka) precum şi pentru protecţia dihorului pătat (Vormela peregusna), a şarpelui rău (Coluber jugularis) şi a şarpelui de apă (Natrix tesselata).
Zona are şi o importanţă arheologică, existând aici vestigii ale vechilor civilizaţii.

GRINDUL LUPILOR ( 2075 ha )

Zona reprezintă un important refugiu de cuibărit şi hrană pentru păsări. Îndeosebi în perioada migraţiei de toamnă, zona devine o impresionantă concentrare a ornitofaunei şi, în special, a oaspeţilor de iarnă (gâşte, raţe).
Datorită cotelor reduse şi a condiţiilor favorabile, zona are o mare importanţă pentru reproducerea naturală a peştilor din speciile: crap (Ciprinus carpio), şalău (Stizostedion lucioperca), plătică (Abramis brama).

ISTRIA - SINOIE ( 400 ha )

În zonă există o mare varietate de specii de păsări: călifarul alb (Tadorna tadorna), diferite raţe, gâşte şi foarte multe limicole.
Din herpetofaună regăsim aici ţestoasa de uscat (Testudo graeca), şarpele rău (Coluber jugularis) şi foarte numeros şarpele de apă (Natrix tesselata).
Zona prezintă şi o valoare arheologică deosebită.

GRINDUL CHITUC ( 2300 ha )

Zona este valoroasă pentru configuraţia morfologică caracterizată de succesiunea de cordoane, dune, lacuri, cu predominarea acestora din urmă, orientate pe o direcţie piezişă pe linia actuală a ţărmului şi având o dispoziţie în evantai.
Vegetaţia este caracteristică zonelor litorale cu sol nisipos sărăturat şi are importanţă pentru migraţia păsărilor şi pentru iernatul acestora.

LACUL ROTUNDU ( 228 ha )

Lacul Rotundu este un lac tipic din lunca inundabilă a Dunării, complexul lacustru Somova- Parcheş fiind ultima zonă de acest fel neafectată de îndiguiri.
Zona lacului Rotundu prezintă interes deosebit, fiind reprezentativă pentru studiul şi conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale undei de viitură, precum şi pentru producerea ciprinidelor.

LACUL POTCOAVA ( 625 ha )

Zona se caracterizează prin existenţa unei colonii mixte de stârci, ţigănuşi, egrete, cormorani mici. Constituie un loc de cuibărit pentru stârcul pitic (Ixobrychus minutus), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), raţa pestriţă (Anas strepera), raţa cu ciuf (Netta rufina), corcodelul cu gât roşu (Podiceps griseigena), vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) precum şi loc de hrănire pentru cufundaci, corcodei, cormorani mici, stârci, egrete, raţe lingurar, şoim dunărean, etc.
Zona constituie loc de refugiu pentru vidre, nurci, hermeline, mistreţi.
Fauna piscicolă este reprezentată de o serie de specii periclitate: caracuda (Carassius carassius carassius), linul (Tinca tinca).

LACUL BELCIUG ( 110 ha )

Datorită izolării şi adâncimii mari (circa 7 m) lacul constituie un loc deosebit de favorabil conservării unor specii ale faunei piscicole în pericol de dispariţie (caracuda, linul, văduviţa).
Zona este şi un important loc de hrănire pentru numeroase specii din fauna ornitologică reprezentate de stârci, egrete, raţe, etc. În stufăriile înconjurătoare s-a semnalat cuibărind cocorul (Grus grus), specie ameninţată cu dispariţia.

Zone tampon :

1. Matiţa-Merhei-Letea (22.560 ha)
2. Şontea (12.500 ha)
3. Caraorman (13.830 ha)
4. Lumina - Vătafu (13.460 ha)
5. Dranov (21.760 ha)
6. Sărături-Murighiol (5 ha)
7. Lacul Rotundu (1.240 ha)
8. Insula Popina (260 ha)
9. Capul Doloşman (28 ha)
10. Zmeica-Sinoie (31.510 ha)
11. Lacul Potcoava (2.937 ha)
12. Periteaşca-Leahova (210 ha)
13. Zona tampon marină (103.000 ha)


Copyright © 2007 Rezervatia Biosferei - Delta Dunarii. Toate drepturile rezervate.    
despre noi | relatii cu publicul | constientizare si educatie | reglementare-autorizare | dezvoltare - program de investitii | gestiunea deseurilor | relatii internationale | localizare | dunarea | prezentare generala | biodiversitate | populatie | galerie foto | informatii publice | mediatizari | forme de turism pe teritoriul RBDD | reguli de desfasurare a turismului in RBDD | centre de informare si educatie ecologica | trasee turistice | societati de turism | adrese utile | contact
webdesignagency.ro